Mie nu-mi mai place să dorm lângă iubitul meu.
Somnurile noastre nu se mai împletesc ca radacinile copacilor.
Ne-am adunat fiecare în jurul său însuși precum se încheagă pământul în bolovani.
Icnim în somn străini și opaci,
Fiecare pentru el însuși, ca niște sugari bătrâni, nemișcați.
Camera noastră de somn dispare, suptă de trompetele imaculate ale unor crini monstruoși
Și noi murim în somn, sufocați de preafrumosul lor parfum.
am chef să desenez bujori albi , iasomie și mâna-maicii-domnului,
dar n-am chef să caut poze cu ele pe internet*,
vreau să le pot urmări liniile delicate aievea,
să mă minunez de câte nuanțe de alb pot să existe,
acestea le cer zeii care înoată în mine ca într-un acvariu prea strâmt.
*am să atașez totuși acestui post o poză făcută de mine ,
odată ce voi fi cules toate aceste flori ,
pentru moment o să pun o poză cu niște flori de soc,
pentru că am uitat să spun că tocmai am făcut socată.
O senzatie de noapte
Cum n am mai avut din vacantele lungi si calduroase de la etajul patru din Malu Rosu
Cu liniste apoi caini latrand pe sub felinare portocalii
si bipaitul ala muzical si misterios de automobil (ti-ti-ti-ti)
Cu sughit si nesomn strans in saliva si’n pometi
Si pisica oftand prin somn la picioare uscate si fierbinti
Ganduri despre moarte si incapatanarea lor de a nu adormi in pofida faptului ca pe mine ma ustura ochii.
Sfârcurile mele ca niște gloanțe de ciocolată și piper se îndreaptă neiertătoare către tine,
Ca să le apuci, să le strângi, să le sugi, să le lingi, să tragi de ele și să le zici : ”Dați lapte!Aceasta este menirea voastră.”
Și ele să dea, dar simbolic, să-ți umple gura și sufletul și stomacul de lapte și de dulceața mea.
Și tu să te sufoci dar să mai vrei , căci rana pe care-o împart inimile noastre nu se vindecă cu una cu două .
la mine acasă când ajung de la serviciu
miroase a pâine când intru pe ușă
pisicile mă așteaptă mai pufoase ca pâinea
pâinea a făcut-o iubitul meu și e densă și hrănitoare
iubitul meu are blender, mașină de făcut pâine și zambile siclam
eu sunt foarte bucuroasă de iubitul meu
în casa noastră care miroase a pâine
și care are zambile siclam
la geam.
Sa mi lingi pizda ca si cum ar fi a mamei tale
Si eu sa ti sug pula ca si cum ar fi a lui tata
Sa ne iubim unul pe altul ca si cum ne am fi dat unul altuia nastere
Si sa ne impletim corpurile intr’un opt rasturnat care gafaie.
Vreau să-mi îndes caisa dragostei tale în vagin,
Să se scufunde acolo sfârâind , ca într-un pahar cu apă minerală ,
Să-mi lingi genunchii plini de nisip ca pe niște pișcoturi pline de zahărul dragostei tale
Uscat
De la prea mult frecat .
Paul, ale noastre sunt serile ploioase si strazile umede care poarta pecetea discutiilor despre absolut , intortocheatul cotroceni cu felinare rotunde tremuratoare ,
Bancile reci si cafeaua fierbinte la pahar de carton stransa intre degete subtiri care cotrobaie miezul lumii dupa sens.
Imi place sa fiu prietena cu tine, Paul, melancoliile noastre isi pun capul una pe umarul celeilalte si mormaie despre ultimele stiri de pe bbc,
(Si-atata, doar ca voiam sa stii.)
(photo credits: Paul Lupascu)
Invelita in ulei de argan precum o zeita pagana
Cu gura de soare si ochii de luna
M am nascut incert si m am dezmortit femeie
Cu un par care nu a stralucit niciodata asa ca acum cand il mangai tu
Cu niste solduri care abia acum isi amintesc cum sa se unduiasca si de ce
Mi am cumparat ruj roz de la margaret astor
Si sclipiciul e valoare imuabila in noul meu regat
Si e blogul meu si scriu despre ce vreau eu si ma inspira pe mine
peltic 